DOR...

Tristețea mă-ngroapă cu mii de regrete
Îmi tresaltă timpanul..altă șoaptă străină!!!..
Mă hrănesc cu speranțe și iluzii perfecte
Căci templul iubirii a secat de lumină!

Te-alung din simțire dar te chem în visare
Cel mai mult mă frământă lipsa ta..și o știi
Ceru'-mi pare mai roșu..raza-i blândă mă doare
Ochiul meu sângerează..tot privind de-ai să vii..

Nu mai pot să te strig, nu mai știu să te chem
Vocea-mi zboara spre tine dar se stinge ușor..
Mă întreb ce îmi ești..har divin sau blestem?!..
Sunt amanta durerii..și-a cumplitului dor!..

20.05.2017
de Oana Adriana Alexandrescu
Focșani.
Imagine: sursă Internet.