LĂUTARUL

Nu e nuntă fără dânsul și nici vreo aniversare,
Nici vreo sărbătoare care..vocii lui să-i fi scăpat..
Chiar de sufletul îi este ca un uragan pe mare
Tot te face să fii vesel și să chiui cu păcat!..

Nimeni n-a știut vreodată ce-i ascunde inimioara,
L-au chemat ca să le cânte..vocea le-a fost ca un crez..
A vărsat din el năduful când a-suflețit vioara
Și s-a întrecut pe sine chiar și la un biet botez..

Nu s-a plâns nici de răsplată,s-a uitat la om întâi!
A cântat pe la conace dar și la oameni sărmani
A dormit sub cerul liber cu vioara căpătâi
Îngânând din vechi romanțe..pasiunea lui de ani...

A avut îns-o dorință..când o fi să se sfârșeacă
Timpul lui..Să îl îngroape cu vioara..pe-o romanță!..
Nimeni să nu-i plângă somnul,nimeni să nu îl bocească
Pentru c-a trăit în cântec și-a zâmbit întreaga viață!...

21.05.2017
de Oana Adriana Alexandrescu
Focșani.
Imagine: sursă Internet.