LACRIMI DE TRANDAFIR

Mi-am prins în păr un trandafir..fără să-mi pese că îl doare,
N-am înțeles că a fost viu..decât atunci când i-a pălit
Nuanța vie și mirosul!..Atunci am observat că moare..
Dar prea târziu! Petala-i tristă pe umăru-mi s-a prăvălit..

S-a scuturat superba floare și-atunci tristețea m-a cuprins..
(A plâns cu lacrimi de petale necugetata faptă-a mea..)
Pe catifeaua lor rozie mii de regrete am rescris:
De ce am rupt-o? Pentru cine?! De ce nu mi-a păsat de ea?!

I-am strâns petalele în palme..le-am mirosit și-am suspinat
Acum privesc tulpina-i goală..și-mi șterg privirea de durere:
"Doar pentru un minut sau două..culoarea ta m-a bucurat
Cu ce drept eu ți-am curmat viața rupându-te pentr-o plăcere?!"...
                           
                                *

În egoismul ce-l avem..nu ținem cont de sentimente
Râvnim să-atingem fericirea..dar nu contează cu ce preț
Când realizăm că am greșit..e prea târziu pentru regrete
Rămânem doar niște persoane demne de milă și dispreț!

5.06.2017
de Oana Adriana Alexandrescu
Focșani.
Imagine: sursă Internet.