BUNICA

 

În odaia inundată de mirosul de gutuie 

Dar frumos amestecat cu acela de tămâie.. 

Pe o laviță, tăcută croșeta bunica mea 

Împletind gânduri și ață cu o antică andrea...

Aplecată, gârbovită de atâtea griji și muncă 

Retrăiește anii vieții peste firul ce-l aruncă 

Peste deget înc-o dată...fară însă a vedea

 Împletește la ciorap fir cu fir și viața sa...

A crescut copii cu trudă (astăzi sunt părinții mei).. 

Apoi ne-a crescut pe noi, tot cu drag ca și pe ei

A muncit să ne dea nouă fară insă-a se gândi 

Că în prag de batrânețe ea tot singură va fi..

Dor imi este de bunica și de mângâierea sa 

Aș mai vrea s-o văd odată cum pe frunte mă pupa

Îi admir doar amintirea din acea ultimă zi,

Împletind gânduri și ață pentru când nu va mai fi!...

27.09.2016 

Oana Adriana Alexandrescu 

Focșani

DOI BĂTRÂNI...

 

Am trecut iar pe aleea

(Unde i-am zărit și ieri)

Perindându-și epopeea

Unei alte primaveri

Doi bătrâni, mergând alene

(Ca desprinși din alt decor)

Eu cu gândurile mele,

Ei cu gândurile lor..

Sunt frumoși așa-mpreună

-chiar de tineri nu mai sunt-,

Ea îl ține strans de mână

El o ia pe după gât...

N-au nevoie de cuvinte

Doar prin gesturi își vorbesc!

El o mângâie cuminte

C'-un surâs copilăresc...

Cât respect! Câtă blândețe!

Se privesc cu-atâta dor

Cum făceau și-tinetețe

Ce frumoasă-i toamna lor!

Îi admir, căci le stă bine

Și gândesc în sinea mea:

"Ei cândva au fost ca mine!

Eu voi fi ca ei cândva?!"...

28.09.2016

de Oana Adriana Alexandrescu

Focșani

Imagine: sursă Internet.

LINIȘTE...

E-atâta liniște-mprejur

C-aud frânturi de vise

Ducând pe aripi amintiri

Din tainele promise!

Și stelele le-aud cântând

Tristețea mea le-ascultă

Eu mă topesc în cântul lor

Din lumea mea măruntă.

Aud și inima din piept

Cerșind un strop de viață

Și zorii zilei îi aud

Pulsând a dimineață!

Și-n liniștea ce m-a cuprins

Aud șuvoi de plângeri

Curgând ușor din Paradis

Sunt gemete de îngeri!

Pe-o clipă Ușa mi-au deschis

Spre tainele Celeste

Și ce-am zărit m-a tulburat

A fost...va fi...și este!!!

M-am rătăcit pe un Pământ

Ce nu mi-e trup, nici casă

Și cugetul mi l-am golit

De vidul ce m-apasă...

Secundă este viața mea

În Timpul infinit

Eu astăzi sunt, ieri nu eram

Iar mâine-am asfințit!

.......................................

E-atâta liniște în jur

Și-atât de multă pace

C-aud și clipele cum trec

Și liniștea...cum tace!...

27.02.2017

Oana Adriana Alexandrescu

Focșani

Imagine:sursă Internet.

FII BUN!

Când vezi un om în suferință 

De el tu nu te-ndepărta

Oferă-i sprijin cu credință 

Și dă-i puterea de-a spera.. 

Flămândului să-i dai o pâine 

Că nu vei sărăci de-atât 

Vezi? Nu se știe, poate mâine

Vei fi hrănit când ești flămând..

Și însetatului, de-ţi cere

Să-i dai să bea, nu te sfii

Căci nu se știe, la durere

Cum setea el-ţi va potoli...

O haină dacă-ţi prisosește 

Ofer-o celui dezbrăcat 

Pomana nu te sărăcește

Te face-n suflet mai bogat!

Căci viața e atât de scurtă 

Și plină de neprevăzut 

Doar într-o singură secundă 

Poți să pierzi tot ce ai avut..

Și-atunci, de ţi se-ntinde-o mână 

Când sufletul îţi este greu

E c-ai făcut o faptă bună 

Și nu te uită Dumnezeu!

7.08.2018

Focșani 

Oana Adriana Alexandrescu