Am trecut iar pe aleea
(Unde i-am zărit și ieri)
Perindându-și epopeea
Unei alte primaveri
Doi bătrâni, mergând alene
(Ca desprinși din alt decor)
Eu cu gândurile mele,
Ei cu gândurile lor..
Sunt frumoși așa-mpreună
-chiar de tineri nu mai sunt-,
Ea îl ține strans de mână
El o ia pe după gât...
N-au nevoie de cuvinte
Doar prin gesturi își vorbesc!
El o mângâie cuminte
C'-un surâs copilăresc...
Cât respect! Câtă blândețe!
Se privesc cu-atâta dor
Cum făceau și-tinetețe
Ce frumoasă-i toamna lor!
Îi admir, căci le stă bine
Și gândesc în sinea mea:
"Ei cândva au fost ca mine!
Eu voi fi ca ei cândva?!"...
28.09.2016
de Oana Adriana Alexandrescu
Focșani
Imagine: sursă Internet.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu