Și plouă cu stropi de hârtie,
și ninge cu lacrimi de sticlă
azi tainica lor simfonie
tristețea spre nori mi-o ridică
Când sufletu'-mi prins de-o scânteie
dezbracă de carne magia
o noapte cu iz de femeie
îmi pune pe jar nebunia...
Mi-aș rupe din carne durerea
și-aș face șirag de mărgele
doar ielele-mi curmă tăcerea
cu cântecul scris printre stele
Și plouă cu lacrimi de sticlă
și ninge cu stropi de hârtie
prea lin gândul meu mă ridică
din lumea lor tristă și grie
Nu pot să-nțeleg despărțirea
de trup, de pământ și de casă
deși nu-mi doresc nemurirea
de îngeri și cer sunt atrasă...
18.05.2026
Alexandrescu Oana Adriana
Undeva, lângă Focșani...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu