Când trec pe strada cu salcâmi tristețea mă cuprinde
Și mintea mi se-aprinde iar de amintiri cu tine..
Ți-aș netezi cărările făcând din flori cuvinte
Și-n gândul tău,să-ți amintești iar drumul către mine!
Am ars cu frământarea mea..și macii din câmpie
Au plâns cu mine norii-n cer..părtași la suferință
Am obosit ca să tot sper!M-afund în nebunie..
Mi-e sufletul de tine plin...și strig de neputință!
Mi-e dorul un copil bolnav..l-am învelit cu șoapte,
Am rupt din inimă fâșii și i le-am pus pe față
Dar chinul lui e mai avid..și în eterna noapte
Mă copleșește liniștea..și lacrima-mi îngheață!!!
20.05.2017
de Oana Adriana Alexandrescu
Focșani.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu