VÂNTUL

În zadar îți caut formă și contur..că nu te-aseamăn
Nici cu Cerul, nici cu marea..nici cu cu vreo făptură vie
Făr de tine, n-ar fi viață..nici iubire fără seamăn
Doar tu-mi duci în zări speranța, dorul meu și-a mea mânie..

Răscolești frunzele arse din grădina mândrei toamne
Și-arunci florile de gheață pe grumazul iernii reci
Primăverii scrii elogii..mângâind muguri de poame
Și adii zâmbind a vară peste tainice poteci..

Duce-m-ai în zboru-ți dulce unde marea se îngână
Cu zenitul..să mă lepezi..în al apei Univers!
Iar de poți, adie-mi gândul..smulge-mi lacrima din mână
Și dă-mi pacea și iubirea..preschimbându-mă în vers!

Vântule..a ta furie uneori mă înspăimântă
Nu îmi zdruncina durerea..ci aruncă-mi-o în nori
Și iubește-mă prin plete până-n ultima secundă
Cu miresmele de rouă..cum o faci de-atâtea ori!...

24.06.2017

DE DRAGUL TĂU

Înflorit-au dalbii crini, timpuriu de astă dată
Răsfățatu-m-au miresme..ucigând păreri de rău
Îți mai amintești iubite cât eram de tulburată
Când plecai de lângă mine?!..Mă topeam de dragul tău...

Nu-mi plăcea vântul ce aprig îmi rotea părul inele
Și nici noaptea..fără tine! Îmi simțeam sufletul greu
Nu-mi plăceau stelele-n ceruri..mă înfioram de ele
Dar le-am acceptat în suflet..le-am iubit,de dragul tău!

Erau zile nesfârșite..îmi doream să văd pământul
Deschizându-se spre mine..să-mi înghită dorul greu
Apăreai ca o nălucă..tainic răvășindu-mi gândul
Azi m-am prins de firul vieții..respirând de dragul tău!

13.06.2017
de Oana Adriana Alexandrescu
Focșani.
Imagine: sursă Internet.

DE CE TACI?!

Înțelesu-m-am cu vântul să te-adie înspre mine
Calm și tandru..de-o putea, să nu-ți tulbure simțirea!..
Florile de iasomie să se scuture pe tine
Cu emoții și plăcere..vreau să-ți întâlnesc privirea!

De ce taci?! Dă-mi doar o șoaptă prinsă pe o frunză vie
Să-mi atingă pieptul..galeș, să-mi transmită-ncet fiorul..
Înțelesu-m-am cu timpul..să-mi adune, pe vecie
Toate-atingerile tale..și să-mi potolească dorul!

Te-am văzut plutind pe-o rază și m-am înțeles cu cerul
Să te-ndrepte către mine..să mă luminezi, iubite
De ce taci?! Cântă-mi iubirea..și dezvăluie-mi misterul
Completându-mi poezia..să-mi ștergi lacrima fierbinte!

10.06.2017
de Oana Adriana Alexandrescu
Focșani.
Imagine: sursă Internet.

ÎNVAȚĂ SĂ DĂRUIEȘTI..

De la biserica din sat
(C'-un coșuleț în mână),
Călcând încet dar apăsat
Se-ntoarce o bătrână..

Pe chipu-i blând și mult trecut
E-o pace nefirească...
Și-n drumul ei,din când în când
Încearcă să zâmbească..

La cunoscuți și nevoiași
A dat din coș pomana
Și fructe-a dat..la copilași
Tot pomenindu-și mama!

A păstrat doar un colăcel
Când va ajunge-acasă
Va împărți cu drag din el
Familiei, la masă...

Și-un măr sfințit..în buzunar
L-a pus pentru nepoată
Că-i va ieși în cale iar
Săltând pe lângă poartă!...

Iar pentru suflețel și-a dat
Nepotului cel mare
Într-un ghiveci de lut, pictat
De bogdaproste-o floare..

Duminicile-s pentru ea
Prilej să dăruiască
Și să-i învețe pe cei dragi
Din suflet să iubească!

10.06.2017
de Oana Adriana Alexandrescu
Focșani.
Imagine: sursă Internet.

PLOAIA MEA

Ce au pus la cale norii de  îmi picură întruna
Amintirea vocii tale..care-mi susură în minte
Șoapte pline de iubire?!..Saltă inima, nebuna
Și pe partitura-i tristă ploaia-mi pare mai cuminte!

Ce au pus la cale stropii de îmi cântă simfonia
Patimei ce-o port în mine?! Cât de drag îmi ești! Ți-o spun..
Ai lăsat sufletu-ți tandru să-mi aline veșnicia
Aducând în mintea-mi vie..tot amorul tău nebun..

Ce a pus la cale ploaia?! Să mă-nvăluie cu tine,
Să te simt pe pielea-mi caldă o răcoare ce m-alină..
Stropii mi te-aduc aproape..și te contopesc cu mine
Într-o dănțuire tandră..de-ntuneric și lumină!

Ce-a pus inima-mi la cale?! Să te soarbă din visare
Și să-mi fii în realitate cel mai dulce adevăr
Știu că tu îmi vei răspunde..și-ai să-mi fii îmbrățișare
Ca și ploaia ce-mi atinge molcom firele de păr!..

8.06.2017
de Oana Adriana Alexandrescu
Focșani.
Imagine:sursă Internet.

MĂ PLOUĂ CU GÂNDURI..

Mă plouă cu gânduri..mi-e mintea-agitată
În care tărâm voi păși de-am să mor?!
Mă plimb pe o punte cu visuri brodată
Și-mi plâng neputința cu lacrimi ce dor..

Mă lupt cu tristețea..ironică luptă!
Un zâmbet îmi naște o lacrimă rece
Mă simt copleșită..căci viața mi-e suptă
De norii speranței..și timpul îmi trece..

În colbu-ndoielii mi-alunecă talpa..
Născutu-m-am oare să sufăr și-atât?!
De ce zeul fricii își scutură salba
Pe sufletul care..se-nlănțuie-n lut?!..

7.06.2017
de Oana Adriana Alexandrescu
Focșani.
Imagine: sursă Internet.

LACRIMI DE TRANDAFIR

Mi-am prins în păr un trandafir..fără să-mi pese că îl doare,
N-am înțeles că a fost viu..decât atunci când i-a pălit
Nuanța vie și mirosul!..Atunci am observat că moare..
Dar prea târziu! Petala-i tristă pe umăru-mi s-a prăvălit..

S-a scuturat superba floare și-atunci tristețea m-a cuprins..
(A plâns cu lacrimi de petale necugetata faptă-a mea..)
Pe catifeaua lor rozie mii de regrete am rescris:
De ce am rupt-o? Pentru cine?! De ce nu mi-a păsat de ea?!

I-am strâns petalele în palme..le-am mirosit și-am suspinat
Acum privesc tulpina-i goală..și-mi șterg privirea de durere:
"Doar pentru un minut sau două..culoarea ta m-a bucurat
Cu ce drept eu ți-am curmat viața rupându-te pentr-o plăcere?!"...
                           
                                *

În egoismul ce-l avem..nu ținem cont de sentimente
Râvnim să-atingem fericirea..dar nu contează cu ce preț
Când realizăm că am greșit..e prea târziu pentru regrete
Rămânem doar niște persoane demne de milă și dispreț!

5.06.2017
de Oana Adriana Alexandrescu
Focșani.
Imagine: sursă Internet.

TINEREȚE

Tinerețe, floare rară..ți-am simțit mirosul dulce
N-am știut c-o să mă doară de la mine când te-ai duce..
Am crezut că-n veșnicie îmi vei fi pe cap cunună
Dar te-ai dus..și cine poate, cum să te găsesc, să-mi spună?!

Mi-ai fost verde simfonie, Rai de vis scăldat în soare
Mi-ai fost lacrimă și zâmbet, o iubire trecătoare
Și mi-ai fost ocean de vise și iluzii efemere
Și suspin de fericire dar și strigăt de durere..

Nu ți-am prețuit momentul,te-am lăsat să treci prea iute
Acu' simt povara vieții ce-mi sapă riduri pe frunte
Nostalgia-o strâng la pieptu-mi, mă sufocă de tristețe..
Aș da restul vieții mele pentr-o zi de tinerețe!

De-aș ști că te poți întoarce..ți-aș lăsa luna aprinsă
Aș ruga zorii să-ți cânte partitura mult promisă
Și ți-aș prețui candoarea și emoțiile divine
Tinerețe, doar o dată, mai întoarce-te la mine!..

3.06.2017
de Oana Adriana Alexandrescu
Focșani.
Imagine: sursă Internet.

SUB VRAJA TA..

Te-asemăn unui curcubeu ce-apare după ploaie
Sub vraja ta voi fi mereu o pasăre în zbor..
Îți voi atinge sufletul c-o aripă vioaie
Ce-ți picură pe rogvaiv..un ciripit de dor..

Te-nchipui zeu rătăcitor în gândurile mele
Ce mi-a furat la asfințit o dulce sărutare
Vibrez aidoma razelor ce izvorăsc din stele
Și se coboară pe pământ..pe-o lacrimă ce doare..

Ești tu..suav Hyperion ce gândul și-l strecoară
Nu doar în suflet ci și-n trup..descătușând furtuna..
Îți sorb enigmele dorind ca inima să-mi ceară
Să te ador..să mă adori..acum și-ntotdeauna!..

2.06.2017
de Oana Adriana Alexandrescu
Focșani.
Imagine: sursă Internet.

RESEMNARE

Vântul mi-a cernut pe tâmple gânduri mii și fire albe
M-a încununat cu salbe (amintiri din timpuri vii)..
Cerul mi-a sorbit cuvântul ce mi se zbătea pe buze
Cum se zbate înserarea-n mii de tonuri sângerii

Plâns-au norii de tristețe..plâns-au florile de tei
Ochii mei citeau cu sete poezia tinereții
Anii mi-au trecut în clipe...clipele sunt  anii mei
Am ironizat durerea și-am pus lacătul tristeții!

Rătăcesc prin mine șoapte..le culeg doar pe acelea
Care-mi pun în suflet pace și mă-ndeamnă să iubesc
Noaptea îmi dezmiardă somnul aducându-mi mângâierea
Iar din cerul plin cu stele..amintirile-mi zâmbesc!

1.06.2017
de Oana Adriana Alexandrescu
Focșani.
Imagine: sursă Internet.