DACĂ TU ÎMI EȘTI SORTITUL..

Te-am hrănit cu rădăcina unei rugăciuni bizare
Și-am simțit că-mi fuge clipa când te-am judecat greșit
Ți s-a cuibărit pe pleoape cu adâncă-nverșunare,
Ingropat într-o grimasă, sentimentul greu lovit.

Ești că vameșul ce mita și-o pitește-n buzunare
Mestecând în colțul gurii din trabucul cubanez
Strângi în tine tot năduful scoțând grija la vânzare
Eu te-ntâmpin cu privirea..tu privești cum mă-ntristez..

Cu ce altă rugaciune să-ți mai mângâi nepăsarea
Când pe rugul ființei mele ard atâtea sentimente?!
Tu ți-ai închistat în vene, schimbând sângelui culoarea
O eternă pledoarie despre viață și regrete..

Dacă tu îmi ești sortitul îți voi pune viață-n palme
Dezlegând cimilitura..într-un altfel de poem
Să-ți aduc pe tâmple briza împletită-n valuri calme
De privirea ta-nghețată sa-ncetez să mă mai tem..

12.03.2019
Focșani
Oana Adriana Alexandrescu

LÂNG-UN FLUTURE DE CEARĂ...

Prins de geamul casei mele șade-un fluture de ceară
I s-a scurs întreaga viață într-o zi de primăvară
Și l-au petrecut în taină două adieri de vânt
O zambilă despletită și un guguștiuc flămând..

A rămas doar umbra-i tristă să-i continue povestea
Două aripi fără viață veșniciei i-au fost zestrea..
Mi s-a-ngreunat privirea sub această poezie
Lângă el, croiau poeme fluturi vii încă vreo mie..

Ca și ei, alte insecte plănuiau să scrie-o carte
Nu-și analizau destinul, nici nu se fereau de moarte
Își ungeau chipul cu raze așteptându-și prădătorii
Numai eu uram aiurea pitpalacii și cocorii..

Dacă asta este viața..cu ce drept îmi plîng eu soarta?
O poveste se încheie..dar se scrie-n urmă alta
Îmi pun lacrima de-o parte lâng-un fluture de ceară
Mai am timp de o poveste..și de-o altă primăvară!

12.03.2019
Focșani
Oana Adriana Alexandrescu