DACĂ TU ÎMI EȘTI SORTITUL..

Te-am hrănit cu rădăcina unei rugăciuni bizare
Și-am simțit că-mi fuge clipa când te-am judecat greșit
Ți s-a cuibărit pe pleoape cu adâncă-nverșunare,
Ingropat într-o grimasă, sentimentul greu lovit.

Ești că vameșul ce mita și-o pitește-n buzunare
Mestecând în colțul gurii din trabucul cubanez
Strângi în tine tot năduful scoțând grija la vânzare
Eu te-ntâmpin cu privirea..tu privești cum mă-ntristez..

Cu ce altă rugaciune să-ți mai mângâi nepăsarea
Când pe rugul ființei mele ard atâtea sentimente?!
Tu ți-ai închistat în vene, schimbând sângelui culoarea
O eternă pledoarie despre viață și regrete..

Dacă tu îmi ești sortitul îți voi pune viață-n palme
Dezlegând cimilitura..într-un altfel de poem
Să-ți aduc pe tâmple briza împletită-n valuri calme
De privirea ta-nghețată sa-ncetez să mă mai tem..

12.03.2019
Focșani
Oana Adriana Alexandrescu